Marina slăbită ipoh

A lăsat cea mai mare marina slăbită ipoh a averii sale, fiului său, Douglas.

Familiile Macfadden Familiile Macfadden şi Dalhousie locuiau la vreamea aceea în Perth, iar Douglas era prieten de şcoală cu Jock Dalhousie, care, pe atunci, era încă tânăr. Sunt unul dintre asociaţii firmei iar Dalhousie şi Peters sunt morţi de mulţi ani, însă n-am schimbat numele firmei. A fost deci normal ca Douglas Macfadden să-şi pună toate afacerile în mâinile lui Jock Dalhousie, iar domnul Dalhousie s- a ocupat de ele personal, până a murit - în anul La rândul meu, când a fost vorba să distribuim sarcinile în cadrul firmei, l-am trecut pe domnul Macfadden pe lista clienţilor mei Până în n-a mai apărut nimic legat de el.

Atunci am primit de la el o scrisoare, de la o adresă în Ayr, în care spunea că cumnatul său, Arthur Paget, murise într-un accident de motocicletă, în Malaya, şi drept urmare intenţiona marina slăbită ipoh modifice testamentul ca să lase ceva surorii sale, Jane, şi celor marina slăbită ipoh copii ai ei. Regret că trebuie s-o spun, dar uitasem într-atât de acest domn, încât nici măcar nu ştiam că nu era căsătorit şi nu avea moştenitori direcţi. Încheia scrisoarea spunând că starea sănătăţii sale era atât de proastă, încât nu putea călatori până la Londra şi sugera că, poate, am fi putut trimite noi până la el un membru oarecare al firmei, ca să stabileasca o întălnire şi să aranjeze problema.

Lucrul ăsta se potrivea destul de bine cu planurile mele, fiindcă atunci când primisem scrisoarea tocmai mă pregăteam să plec pentru câteva zile la pescuit în Loch Shiel. I-am scris şi i-am spus c-o să-l vizitez în drum spre sud şi am pus dosarul care-l privea la fundul valizei, ca să-l studiez într-una dintre serile scurtei mele vacanţe. Când am ajuns la Ayr am luat o cameră la Hotelul Gării, pentru că în scrisoare nu lăsase să se întrevadă posibilitatea de a locui la el. Mi-am schimbat hainele de drum cu un costum negru şi am plecat să-mi vizitez clientul.

Omul nu trăia deloc în felul în care mă aşteptasem. Nu ştiam prea multe despre averea lui, cu excepţia faptului că pastile silueta perfecta pareri cu mult de douăzeci de mii de lire.

Mă aşteptasem să-l găsesc locuind într-o vilă şi având cel puţin marina slăbită ipoh sau doi servitori. Ducea, evident, o viaţă de om bolnav, deşi pe vreme aceea nu avea mai mult de 50 de ani - cu 10 ani mai puţin decât mine. Avea un aer ciudat, mohorât, care nu mi s-a părut deloc în regulă. Toate ferestrele sufrageriei erau închise şi, după aerul curat din preajma lacurilor, atmosfera îmbâcsită şi închisâ a camerei mă apăsa.

În nişte colivii agăţate în faţa ferestrei avea căţiva piţigoi şi camera era plina de mirosul neplăcut al găinaţului lor. Mobilierul lăsa să se vadă limpede că locuia în acel hotel şi în acea cameră de foarte mulţi ani.

Mi-a povestit câte ceva din viaţa lui şi am discutat marina slăbită ipoh. S-a purtat destul de amabil şi mi-a mulţumit că mă ostenisem să vin personal.

Părea să fie un bărbat educat, deşi vorbea cu un puternic accent scoţian. Câteodată, când e cîte o zi frumoasă, ies pe balcon şi stau acolo o vreme; alteori, Maggie, care-i fiica doamnei Doyle - proprietăreasa - Maggie zic, mă mai scoate cu scaunul cu rotile. Se poartă foarte bine cu mine cei de-aici. Concerta adulți de slăbit la problema testamentului, mi-a spus că nu avea alte rude apropiate în afară de sora lui, Jane Paget.

Jane mi-a spus odată că mama era tare amărâtă din cauza asta - femeile mai vorbesc despre astfel de lucruri, desigur, şi tata cam păcatuia.

Sora domnului Macfadden, Jane, fusese ofiţer în WAAC în războiul din şi în primăvara lui se căsătorise cu un marina slăbită ipoh căpitan Paget. Să nu uităm că Jane nu mai ieşise din Scoţia până când s-a înrolat în armată. Cea mai mare parte a vieţii ei şi-a ptrecut-o în Perth.

Arthur Paget era englez din Southampton, în Hampshire. N-am nimic împotriva lui Arthur, dar toţi cei din familia noastră consideram că ar fi fost firesc ca Jane să se marite cu un scoţian. Totuşi, n-aşi zice că n-a fost o căsătorie fericită, la fel de fericită ca multe altele. După terminarea războiul Arthur Paget primise o slujbă pe o plantaţie de cauciuc din Malaya, undeva lângă Taiping şi desigur că Jane a plecat cu el acolo. De atunci, Douglas Macfadden nu-şi prea văzuse sora.

Aceasta venise acasă în şi din nou înîn concediu.

Avea 2 copii - Donald, născut în şi Jane, născută în În copiii fuseseră lăsaţi în Anglia în grija părinţilor căpitanului Paget şi urmaseră şcoala în Southampton, în timp ce mama lor se întorsese în Malaya. De atunci, clientul meu îi văzuse o singură dată: în când mama lor îi adusese în Scoţia. În acel moment situaţia se prezenta astfel: Arthur Paget murise într-un accident de motocicletă undeva pe lângă Ipoh; se întorcea noaptea acasă de la Kouala Lumpur şi ieşise de pe şosea cu mare viteză, izbindu-se de un copac - probabil că adormise.

Văduva sa, Jane Paget, se afla în Anglia - venise acasă cu un an înainte de moartea lui şi ocupa o căsuţă în Baset, chiar la marginea Southamptonului, unde se instalase ca să poată oferi o locuinţă decentă copiilor, în apropiere de şcolile lor. Era un aranjament destul de logic, desigur, dar mie mi se părea că era păcat că fratele şi sora nu aranjaseră să locuiască mai aprope unul de celălalt.

Mi s-a părut că şi clientul meu regreta distanţa care-i separa - atât în spaţiu cât şi afectiv - pentru că s-a referit la ea nu numai odată. Vroia să-şi marina slăbită ipoh testamentul.

Testamentul existent era unul foarte simplu, prin care lăsa întreaga sa avere surorii sale Jane. Eu n-am s-o duc prea mult Părea să cum pot slabi repede o idee fixă, anume că toate femeile erau creaturi incapabile să aibă grijă de bani. Erau iresponsabile, la mâna oricarui aventuirier; prin urmare, deşi dorea ca sora lui să poată beneficia integral de banii săi după moartea sa, dorea să numească un administrator care să se asigure că fiul ei, Donald, la vremea aceea elev, avea să moşteneasca averea intactă după moartea mamei sale.

Tan Twan Eng - Darul Ploii - Free Download PDF Ebook

Desigur că asta marina slăbită ipoh punea nici o problema specială. I-am prezentat diferitele avantaje şi dezavantaje ale soluţiei pe care o dorea şi i-am reamintit că o mică donaţie lăsată doamnei Doyle, în casa căreia locuise vreme de atâţia ani, n-ar fi fost deloc o idee deplasată - dacă, evident, ar mai fi locuit acolo la data decesului.

A încuviinţat asta. Mi-a spus că n-avea nici o rudă apropiată în viaţă şi m-a premier slăbit madison ms dacă aş accepta poziţia de administrator al averii sale şi de executor al testamentului. Desigur că tocmai acesta este genul de probleme pe care le preia deseori un notar sau un avocat de familie. I-am spus că, ţinând cont de vârsta mea, ar trebui să numească un co-adminstrator şi a acceptat să-l trecem în testament, alături de mine, pe unul dintre partenerii noştri mai tânări, domnul Lester Robinson.

A fost de asemenea de acord cu introducerea unei clauze de comision pentru serviciile noastre legate de testament. N-a mai rămas decât să pun cap la cap toate acele elemente care alcătuiau în definitiv un testament destul marina slăbită ipoh simplu.

L-am întrebat ce avea să se întâmple dacă el şi sora lui aveau să decedeze înainte ca Donald să împlinească douăzeci şi unu de ani şi i-am sugerat ca prevederile testamentului să înceteze iar băiatul să moştenească integral averea când avea să ajungă la majorat.

1. Pastila de slabit ark farm
2. Toate strazile, ulitele, bazinele tocurilor erau napadite de fum.
3. Alistair maclean - la sud de capul java
4. Calaméo - Un Oras Ca Alice - Nevil Shute
5. Dndu-si imediat seama de potentialul ei strategic, capitanul Light a obtinut insula de la sultanul din Kedah n schimbul a sase mii de dolari spanioli si al protectiei britanice mpotriva uzurpatorilor tronul i.

A încuviinţat şi asta şi mi-am mai făcut o notiţă marina slăbită ipoh carneţel. Moştenirea va trece atunci în seama fetei - Jane. Trebuie din nou să înţeleg că prevederile testamentare se vor încheia când va ajunge la majorat? Am dat afirmativ din cap.

Scutură din cap. Dacă îmi daţi voie să spun aşa, nici o fătucă n-ar fi capabilă să-şi administreze singură averea, la douăzeci şi unu de ani. O fată de vârsta asta se lasă în voia sentimentelor, domnule Strachan, în voia sentimentelor. Aş vrea ca testamentul să prevadă mai mult, mult mai mult, până când va împlini patruzeci de ani, cel puţin. Din diferitele mele experienţe, nu puteam să nu fiu de acord cu el; douăzeci şi unu de ani era o vârstă puţin prea fragedă pentru ca o fată să aibă controlul absolut asupra unei sume foarte mari de bani.

Dar patruzeci de ani mi se părea excesiv de mult. Am declarat că 25 ar fi putut fi o vârstă foarte rezonabilă şi, cu foarte puţină tragere de inimă, a cedat şi am ajuns la N-am putut să-l clintesc de aici şi, cum se vedea limpede că oboseşte şi începe să se enerveze am acceptat şi am trecut treizeci şi cinci de ani ca limită maximă a clauzei testamentare. Asta a însemnat ca în acele circumsatante foarte puţin probabile.

Testamentul avea să acopere o perioadă de douăzeci şi unu ani începînd din acel moment, deoarece Jane se născuse în şi ne aflam în Şi cu asta afacerea era încheiată şi l-am părăsit, întorcăndu-mă la Londra ca să întocmesc testamentul - pe care mai apoi i l-am trimis să-l semneze.

Ce spun clientii?

Nu l-am mai văzut de atunci niciodată. A fost vina mea că am pierdut contactul cu el vreme de mulţi ani. Eram obişnuit să îmi iau concediu primăvara, când ma duceam 2 săptămâni cu soţia în Scoţia, la pescuit, de obicei la Loch Shiel. Imi închipuiam, ca toata lumea, că asta avea să ţină o veşnicie, marina slăbită ipoh că firesc, anul următor, în drum spre ţinuturile din nord, aveam să-mi vizitez din nou clientul, ca marina slăbită ipoh vad dacă pot să mai fac ceva pentru el.

Însă câteodată lucrurile se desfăşoară altfel. În iarna lui '35 a murit Lucie. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre asta, dar am fost căsătoriţi 37 de ani şi Amăndoi fii noştri erau peste hotare, Harry în submarinul său la baza din China şi Martin la firma sa petrolieră din Basta. N-am mai avut puterea să mă intorc la Loch Shiel şi de atunci n-am ami fost în Scoţia.

Am vândut cea mai mare parte a mobilierului ca şi casa noastră din Wimbledon Common. Nu are sens să trăieşti în cenuşa unor fericiri trecute. Mi-am luat un apartament în Buckingam Gate, în faţa grajdurilor Palatului de partea cealaltă a parcului, unde se află şi clubul meu din Pall Mall. L-am mobilat cu câteva lucruri de la casa din Wimblendon şi am angajat o femeie care să vină să gătească dejunul şi să facă curăţenie dimineaţa şi am pornit într-o altă viaţa.

Din experineta unora dintre membrii clubului, o cunoşteam destul de bine. Dejunul acasă, o plimbare prin parc până la Strand, la biroul meu din Chancery Lane. Lucru toată ziua, cu un prânz uşor la birou.

O vizită la club la ora 6, ca să citesc ziarele să bârfesc puţin şi să cinez şi, după cină, o partidă de bridge. Asta e rutina în care am intrat în primăvara anului '36 şi din care n-am mai ieşit. Însă toate acestea, după cum spuneam, mi-au abătut gândurile de la Douglas Macfadden. Frământat cum eram de gîndurile mele nu puteam să mă ocup decât de acei clienţi care aveau probleme epipen să piardă în greutate cu vremea marina slăbită ipoh ceva îmi stârni interesul: era destul de evident că se apropia războiul.

O parte din membrii clubului al cărui membru eram, dintre cei care erau prea bătrâni pentru serviciul militar activ, au început să se intereseze foarte mult de pregătirile pentru apărarea antiaeriană.

Ca să scurtăm povestea, Apărarea Civilă, cum a fost numită - mi-a absorbit tot timpul liber în urmatorii 8 ani. Am devenit gardian în Apărarea Civilă şi am fost de serviciu în zona mea din Westminster pe toată perioada Războiului Londrei ca şi în decursul lungilor ani de război care au urmat.

Practic, tot personalul meu s-a înrolat şi a trebuit să conduc biroul aproape singur. În anii aceia nu mi-am luat deloc concediu şi mă îndoiesc că am dormit mai mult de 5 ore pe noapte. Când, în cele din urmă, în a venit pacea, aveam părul alb şi-mi tremura capul şi, deşi în anii care au urmat starea sănătaţii mi s-a îmbunătăţit întru-câtva, am înţeles ca intrasem definitiv în răndurile bătrânilor.

Într-o după-amiază din am primit o telegramă din Ayr. Spunea: "Regeretăm, domnul Douglas Macfadden decedat noaptea trecută. Rugăm transmiteţi instrucţiuni asupra înmormântării.

Doyle Barbar Hotel Ayr".

Este timpul sa va schimbati Viata!

Trebuie să spu n că a trebuit să-mi scotocesc zdrăvan memoria ca să trec de anii de război şi să-mi amintesc cine era domnul Douglas Macfadden. Apoi a trebuit să scot dosarul şi testamentul şi să-mi împrospătez memoria cu amănuntele întâmplării din urmă cu 13 ani. Mi s-a părut destul de ciudat că nu era nimeni la Ayr care s-ar fi putut ocupa de funeralii. Am cerut imediat o convorbire interurbană cu Ayr şi în curând vorbeam cu doamna Doyle. Legătura era proastă dar am înţeles că nu cunoştea pe nimeni apropiat domnului Macfadden, care nu mai avusese de foarte multă vreme nici un vizitator.

Era limpede că trebuia să ma duc personal la Ayr sau să trimit pe altcineva. Nu aveam nimic urgent de făcut în următoarele 2 zile şi problema părea să prezinte unele dificultăţi.

Sereni Capelli – Tinerete Fara Batranete

Am stat de vorbă cu Lester Robinson, partenerul meu, care se întorsese din război cu gradul de brigadier. Mi-am rezolvat problemele la birou şi am luat vagonul de dormit până la Galsgow chiar în seara aceea, după cină.

Dimineaţa am plecat de acolo cu un personal până la Ayr. Când am ajuns la Baloral Hotel i-am găsit pe proprietar şi pe soţia lui în doliu şi evident îndureraţi.

Se ataşaseră de chiriaşul lor ciudat şi probabil că faptul că acesta trăise atât de mult se d atora îngrijirilor lor. Nu era nici un mister în privinţa morţii.